Istorii de bun gust - 16 mai 2024

Orașul Caracal nu trebuie redus la o simplă colecție de glume sau de anecdote, trebuie apreciat ca un oraș cu o istorie bogată și complexă, care a jucat un rol destul de important în dezvoltarea culturală, socială și economică a României. Teatrul Național, Parcul Poroineanu, Casa Hagiescu Miriște, dar și faptul că, în acest moment sunt deschise 19 șantiere de restaurare, vorbesc nu doar despre un trecut istoric și un patrimoniu cultural, ci și despre un prezent care nu e în adormire, ci încearcă să ofere o mărturie asupra mersului vieții unei comunități.
Plecând, azi, din Caracal, m-am gândit mult la conceptul de brending. La ce înseamnă brendul unui oraș. Comunitățile urbane au întotdeauna câte o poveste pe care, dacă știu cum să o spună,  trăitorii acelui oraș pot atrage reacții pozitive. Fie că vorbim de „a vinde” un oraș către potențiali investitori, turiști sau noi rezidenți sau de a crea o prezență în cercurile de decizie la nivel regional, național sau internațional, brandul de oraș trebuie să pornească de la ceea ce avem deja și să gândească la cum pot fi folosite acele resurse către cea mai eficientă cale de dezvoltare.
Foarte mulți dintre noi, când se gândesc la Caracal, au în fața ochilor imaginea unui car răsturnat. La povestea aceea, cu "carul cu proști, care s-a răsturnat"!
Se pare că originea acestei confuzii are rădăcini istorice ce datează de după Revoluția din 1848. Conform relatărilor, o căruță plină cu participanți la evenimentele revoluționare. Aceasta s-ar fi răsturnat la marginea orașului Caracal, într-o intersecție dinspre Corabia, loc care există și în prezent. Căderea atelajului nu a fost decât un accident, iar tragedie a fost produsă, cel mai probabil, din entuziasmul euforic, posibil bahic, ce a urmat victoriei Revoluției.
Persoanele aflate în căruță erau cunoscute la vremea aceea sub numele de „prostime”, un termen care desemna oamenii comuni sau cei din popor. Cu toate acestea, sensul original al cuvântului „prostime” a fost distorsionat de-a lungul timpului. Pentru oamenii de rând, care nu erau familiarizați cu nuanțele lingvistice, a fost ușor să facă pasul de la „prostime” la „proști”, ignorând diferența semantică dintre cei două termeni.